Author: Psih. Claudia-Florentina Marinescu

Fetita bosumflata si crengutele de vasc

Intr-o dimineata tarzie, Dita impreuna cu mama ei pornira spre scoala. La nici cativa pasi dupa ce iesira din curte, se porni un vant puternic insotit de picaturi zdravene de ploaie. Fetita se uita catre mama ei care-i zambea spunandu-i sa mareasca un pic, pasul. Insa fata ramase pe loc si se uita la garduletul care imprejmuia casa, un pic ingrijorata. In urma cu o zi, mama ei a invatat-o cum se face un gard din nuieluse uscate. Acum, fetita privea cum vantul desprinde nuielusa cu nuielusa, distrugand gardul si…munca ei din ziua precedenta. Mai ca i se umpura ochii cu lacrimi. Mama ei o observa, isi indoi genunchii, se lasa in jos, si o intreaba:
⁃ Ce s-a intamplat?
⁃ Mama, tu nu vezi ce face vantul?
⁃ Ce face, draga mea?
⁃ Pai…uite, ne distruge gardul! Sunt foarte suparata! Mama lua de mana fetita si se intoarsera, apropiindu-se de gard. In timpul asta, fetita observa pe iarba din fata garduletului o multime de crengute de vasc, rupte din pomi, tot de vant. O apuca furia si incepu sa planga…
Se uita la mama ei si intreba:
⁃ Dar tu de ce nu esti suparata?
⁃ Pe cine?, intreba mama
⁃ Pe vant! Uite ce face!
⁃ Draga mea, natura isi face treaba; la fel si noi! Ea pe a ei, noi pe a noastra. Ba, chiar ne ajuta, spuse zambind.
Fetita se uita uimita la mama ei si intreba, mai mult din priviri, cum poate zice asa ceva cand, la picioarele lor era un covor de vasc si nuiele desprinse din gard.


Mama o mangaie usor pe cap si spuse:
⁃ Draga mea, in gradina sunt o multime de pomi ce trebuie tunsi, astfel incat, la primavara, sa aiba o coroana noua, bogata si roditoare. Acum avem ocazia sa facem asta curand!


“Cea mai mare oportunitate de a reusi exista in tine insuti. Nu conteaza mediul inconjurator; nu ai parte de noroc din intamplare sau prin ajutorul celorlalti; totul depinde de tine.”
Orison Swett Marden


Apoi, vascul este minunat dar, daca ar fi ramas sus, acolo in pom, te-ai mai fi putut bucura de frumusetea lui? Priveste ce covor frumos ai la picioare! Si, cine stie, poate ca din crendutele desprinse, una prinde radacini, si se va transforma intr-un nou copacel! Pamantul este ud datorita ploii, este pefect pentru asta! Niciodata nu stim totul, iar ceea ce azi poate parea un necaz, maine se poate dovedi a fi un dar, un ajutor, o bucurie. Intelegi?

Fetita se lasa pe vine si incepu sa mangaie bilutele albe de la picioarele lor si , pentru ca isi aminti ca acesta aduc norocul in casa, facu un mic buchetel pentru a-l da mamei ei. Era bucuroasa ca are ocazia sa faca asta, ba chiar avea grija sa nu le calce in picioare, astfel incat acest covor minunat sa isi pastreze pentru cat mai mult timp frumusetea si autenticitatea. Se uita catre mama ei, spunand:
⁃ Da, mama… Acum inteleg… Natura face treaba ei iar eu pot alege sa ma bucur de ea, iar eu fac treaba mea astfel incat si ea sa se bucure de a mea. Toate au un rost! Nu-i asa, mama?
⁃ Da, draga mea, exact asa… toate au un rost!

#resemnificare #recadrare #gandirepozitiva #alegere #viziune #oportunitate #vasc #noroc #natura #relatie #intelepciune

Autor text – Psih. Claudia Marinescu

Cand ne uitam la ceilalti ne uitam intr-o oglinda

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii.

In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:

„Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:

„Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:

„Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Asadar, tot ceea ce vezi … vorbeste despre tine, mai ales cand vorbesti despre altii!  

Cand se produce divortul emotional si cum il putem evita?

A face sa functioneze o relatie pe termen lung nu este deloc simplu, deoarece avem nevoie de a mentine echilibrul intre individual (,,eu”) si impreuna (,,noi”). Fortele care actioneaza tragand in ambele directii sunt foarte puternice. Pe de o parte, vrem sa fim indivizi separati, independenti, persoane autosuficiente si de sine statatoare; pe de alta parte, cautam senzatia de a fi conectati, de a fi intimi cu cineva, de a apartine unei familii sau unui grup. Daca un cuplu isi pierde echilibrul, in oricare dintre directii, apare o problema.

 

Ce se intampla daca intr-o relatie nu exista suficient ,,NOI”?

 

Rezultatul poate fi un caz de ,,DIVORT EMOTIONAL”. Doi oameni pot sfarsi singuri si izlolati intr-o casatorie din care a ramas numai casa, forma, in care ei nu mai impartasesc sentimente personale si experiente. Cand ,,forta de separare” prevaleaza, unul sau ambii parteneri pot exprima o atutudine de tipul ,,nu am nevoie de tine”. Iata o pozitie departe de a fi autonoma! In relatie poate sa existe o cantitate neglijabila de cearta, dar poate exista si prea putina apropiere.

Ce se intampla atunci cand nu exista suficient ,,eu” in relatia noastra?

In acest caz, ne sacrificam identitatea clara si separata, precum si senzatia de responsabilitate pentru propria viata si control asupra ei. Cand ,,forta de coeziune” prevaleaza, se cheltuie multa energie in incercarea de ,,a fi prezent” pentru celalat si de a-l face sa gandeasca sau sa se comporte altfel. In loc sa ne simtim responsabili pentru propriul sine, tindem sa ne simtim responsabili pentru starea de bine emotional al celuilalt si il facem responsabil pentru starea noastra de bine. Cand se pune in miscare acsta inversare a responsabilitatii individuale, fiecare partener poate devenii foarte reactiv emotional la ceea ce spune si face celalat si pot avea loc o multime de certuri si invinovatiri.

[…]

Noi toti avem nevoie atat de ,,eu” cat si de ,,noi”, care se hranesc recipropc si confera sens unul altuia. Nu exista o formula pentru cantitatea ,,corecta” de separare si de apropiere pentru toate cuplurile sau nici macar pentru acelasi cuplu, de-a lungul timpului. Fiecare membru al cupluluitmonitorizeaza constant echilibrul acestor doua forte, facand mutari in mod automat si inconstient pentru a restabili un grad mai mare de separare (atunci cand se instaleaza anxietatea legata de fuziune) sau un grad mai mare de coeziune (atunci cand se instaleaza anxietatea de separare).

Intr-un cuplu, echilibrul acestor forte este in continua transformare.

Harriet Lerner in Dansul Furiei (poti gasi cartea aici).

CITESTE si articolul despre cele 5 niveluri ale comunicarii intime si pragul divortului

Iti doresc sa gasesti cu bucurie si usurinta echilibrul de care ai nevoie!